Proprietățile percepției
Propriile percepții au stat întotdeauna la baza deciziilor noastre atât personale cat si profesionale, cunoscând procesul perceptiv ne va oferi întotdeauna un avantaj in cel decizional.
Percepțiile sunt procese senzoriale complexe si totodată, imagini primare conținând totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in condiția acțiunii directe a acestora asupra analizatorului. Acestea au un rol foarte mare in dezvoltarea noastră, atât psihica cat si fizica.
Fiecare dintre noi se naște cu posibilitatea de a simții anumite însușiri ale obiectelor. Dar pe parcursul maturizării psihice, noi, mediul, ne ajuta sa ne dezvoltam procesele senzoriale. Acestea devin din ce in ce mai complexe si mai ample. Adică cu cat avem mai multe informații despre mediu cu atât îl putem conștientiza mai bine.
Dar exista si percepția inconștienta a mediului, care preia informațiile obiectelor si a fenomenelor si le clasifica, le ordonează, si le stochează, aceasta prelucrare cognitiva putând fi accesata prin exerciții de auto-cunoaștere, hipnoza, meditație etc.
Orice act de percepție presupune parcurgerea mai multor faze:
Detecția este prima faza a actului perceptiv si consta in sesizarea si conștientizarea doar a prezenței stimulului in câmpul perceptiv, fără sa se poată spune ceva despre caracteristicile lui.
Discriminarea este a doua faza si presupune detașarea stimulului de font si remarcarea însușirilor ce se deosebesc de ceilalți asemănători.
Identificarea se referă la cuprinderea, într-o imagine unitara, a informațiilor obținute si raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzător, putând astfel recunoașterea a ceea ce percepi.
Iar interpretarea este faza finală ce depășește procesul perceptiv propriu-zis si consta in integrarea verbală, stabilirea semnificației obiectului sau fenomenului perceput, si a posibilității utilizării lui in activitate.
Scurt exemplu:
In cazul in care o persoana se afla la volan, el trebuie sa perceapă conștient distanta dintre autoturismul lui si celelalte vehicule (percepția distantei), el trebuie sa distingă șoseaua de pământ, sa distingă oamenii de mașini… (separarea obiectelor) si el trebuie sa perceapă ca se afla in mișcare atât el cat si, probabil, celelalte autoturisme (percepția mișcării).
Totodată el este capabil sa își dea seama de poziția lui fata de sosea, poziția lui in autoturism, poziția autoturismului pe sosea si poziția a altor obiecte din mediu (localizare). Totodată el este capabil sa distingă anumite culori ale mediului, anumite caracteristici aparte a unui grup de obiecte si sa le grupeze independent.
Pentru perceperea timpului individul folosește trei sisteme de referința: sistemul fizic si cosmic, sistemul biologic si sistemul socio-cultural.
Exista însă si iluzii perceptive, care sunt o serie de percepții ce denaturează anumite aspecte. De exemplu o persoana de statura mijlocie poate părea înalta intre altele mai scunde si poate părea mult mai mica intre cele ce-o depășesc mai mult.
Salut!
Eu sunt Robert. Daca ai venit aici cautand sfaturi si ghidare psihoterapeutica, atunci esti in locul potrivit.
IMPARTASESTE BUNA STARE!
Cunosti pe cineva care ar putea beneficia de pe urma articolului? Impartaseste-l cu ei: